Это цитата для записи.
Это ваша самая первая запись. Выберите элемент «Изменить», чтобы отредактировать или удалить её, или создайте новую запись. If you like, use this post to tell readers why you started this blog and what you plan to do with it.
colindul „La poartă, la Ştefan Vodă”:
La poartă la Ştefan Vodă, Lerului , Domnului,
Boierii s-au strâns la vorbă.
Dar vorba de cine este? Lerului, Domnului,
De Iisus născut în iesle.
Însă Ştefan, domn cel sfânt, Lerului, Domnului,
De la rugă auzind.
Pe boierii ce vorbeau , Lerului, Domnului,
Şi pe Domnul proslăveau.
El pe dată s-a plecat, Lerului, Domnului,
Cu boierii s-a-nchinat.
Şi cu glasul de supus, Lerului, Domnului,
A slăvit pe Domn Iisus.
Scenariu de serbare şcolară –opţional,, Istoricul zonei Donduseni”
Instituția: CEHTA din Țaul or.Dondușeni
Un copil: Primiţi cu colinda?
Toţi copiii : Noi umblăm şi colindăm Hristos să vă dea de toate,
Şi pe Dumnezeu purtăm. Viaţă lungă, sănătate!
Se cântă colindul „La poartă, la Ştefan Vodă”:
La poartă la Ştefan Vodă, Lerului , Domnului,
Boierii s-au strâns la vorbă.
Dar vorba de cine este? Lerului, Domnului,
Însă Ştefan, domn cel sfânt, Lerului, Domnului,
De la rugă auzind.
Pe boierii ce vorbeau , Lerului, Domnului,
Şi pe Domnul proslăveau.
El pe dată s-a plecat, Lerului, Domnului,
Şi cu glasul de supus, Lerului, Domnului,
A slăvit pe Domn Iisus.
Toţi copiii: În seara lui moş Ajun , Tuturor ce sunt în casă Şi acum şi la mulţi ani,
Vin copiii lui Crăciun, Şi se veselesc la masă. Ca să crape ăi duşmani!
Să cânte, să colindeze, Hristos să vă dea de toate,
Viaţă lungă să ureze, Viaţă lungă, sănătate!
Urmează o scenetă laică despre Ştefan cel Mare. Intră în scenă personajele.
Teatru popular laic : Mama lui Ştefan cel Mare
Personajele:Domniţa, Crainicul, Ştefan, Ostaşul şi Mama
Domniţa: Trăiască Anul Nou ! An de lumină şi de fericire !
Iubiţi ascultători, primiţi-ne în drag,
Căci noi v-aducem numai bine-n prag !
Crainicul: În seara asta, îl veţi vedea
Pe Ştefan cel Mare,
Împodobit şi de luptă pregătit !
Ştefan: Dar ce vuiet se aude ?
Turcii vin puhoi !
Rămâneţi cu bine-n urmă,
Eu plec la război !
( către Domniţă ):
-Eu mă duc, mă duc ,Domniţă, După aceea vin la tine,
Turcii să-i gonesc, Vin şi logodesc !
Domniţa: -Du-te, du-te, voinicele, Nici pe degete inele
Du-te, du-te,dar ! N-am să pun deloc,
Eu la gât nu pun mărgele, Căci pe tine, voinicele,
Pân’ nu vii tu iar ! Te iubesc cu foc !
Crainicul: Ştefan din corn sună, La război se duce,
Codrii mari răsună, Poartă luptă grea,
De prin văi şi dealuri, Dar păgânătatea
Ostaşii se-adună ! Sfarmă oastea sa !
Ostaşul: -Ştefan, Ştefan, domn viteaz,
Ce-ţi curg lacrimi pe obraz ?
Ştefan: -Lacrimile-mi curg, băiete, C-au căzut loviţi de paloş,
C-am pierdut frumoase cete, Cum cad fagii de securi !
C-au murit viteji de-ai mei, Lacrimile-mi curg, băiete,
După ce cu păgânimea C-am fost domn nebiruit,
Au luptat ca nişte zmei ! Însă turcii, de-astă dată,
Plânge dealul, plânge valea, Steagul meu l-au umilit !
Plâng izvoarele-n păduri,
Crainicul: Bate vântul, bate vântul, E-ntuneric, miez de noapte,
Sângele curge din rană, Ştefan bate la cetate,
Ştefan la palat se-ntoarce, Bate tare, bate-n poartă,
Să-l mângâie a sa mamă ! Dar cetatea parcă-i moartă !
Ştefan: -Eu sunt, bună mamă, fiul tău, Ştefan, Soarta noastră fosta crudă de-astă dată ,
Biruit în luptă de-al său crud duşman ! Ţara mea de duşmani e acum călcată !
Mama: -Tu îmi spui, străine, vorbe fără rost, Dar dacă eşti Ştefan, cum acuma spui,
Nu-ţi pot da-n cetate niciun adăpost ! Pentru-nfrânţi în luptă, loc aicea nu-i !
Ştefan e în luptă ! Braţul său de criţă, Te întoarce-n luptă, bate-l pe duşman
Pe duşmani îi face praf şi chisăliţă ! Şi-atunci m-oi convinge că tu eşti Ştefan !
Ostaşul: Ştefan, Ştefan, domnul meu, Codrii toţi de la Rarău,
Încetează plânsul tău, Până jos, către Ceahlău,
Că din fagii cei trufaşi, S-or schimba în luptători,
Vom face voinici ostaşi ! Luptători biruitori
Din oricare –nalt stejar Şi cu dânşii vom porni
Va ieşi un suliţar, Şi pe turci i-om birui !
Din oricare arţăraş,
Va ieşi viteaz arcaş !
Crainicul: Ştefan dă semnalul, codrii lung răsună Paloşele ţării bat şi nu se-ncurcă,
Şi-altă oaste, nouă, împrejur s-adună ! Pân’ la prânzul mare frântă-i oastea turcă!
Domnu-şi leagă rana şi s-aşează-n frunte După-aceea Ştefan, cu al său popor,
Şi cu toţii pleacă pe duşmani să-nfrunte ! Intră în cetate, viu şi-nvingător !
Bătălia-ncepe, armele sclipesc,
Curge, gros şi negru, sângele turcesc !
Ștefan: -Eu sunt,bună mamă, fiul tău, Ştefan !
Mi l-am stins din viaţă pe-al meu crud duşman !
Mama: -Bine, Ştefan Vodă ! Intră în cetate,
C-ai zdrobit duşmanii şi-ai făcut dreptate !
Sceneta se încheie cu cântecul lui Ştefan cel Mare :
I strofă: Ştefan , Ştefan , domn cel mare , Refren: Din Suceava când el sare, răsare,
Seamăn pe lume nu are, Pune pieptul la hotare, hotare,
Decât numai mândrul soare. (bis) Ca un zid de apărare.(bis)
a II- a strofă: Lumea-ntreagă stă-n mirare, Refren: Din Suceava când el sare, răsare,
Ţara-i mică, ţara-i tare Pune pieptul la hotare, hotare,
Şi duşmanul spor nu are.( bis) Ca un zid de apărare.(bis)
Serbarea se continuă cu urăturile copiilor de Anul Nou:
Pluguşoare
Urăturile se prezintă pe grupuri de copii , cu câte un urător în frunte:
Primul grup:
Aho, aho, bade Năstase, Seara lui Sfântul Vasile a-nserat
Urăturile frumoase, Şi noi cu pluguşorul ne-am luat,
Din bătrâni ne sunt rămase, Din cătun,în cătun şi din sat în sat,
De la daci, de la romani, C-aşa-i de la Dumnezeu lăsat,
Urate de-atâţia ani, Numai că de-nserat s-a-nserat
Cu plug vechi şi boi plăvani ! Şi noi bună vreme nu v-am dat.
Le avem de la Traian Împăratul – Bună seara, gospodari
Şi de când s-a zidit satul ! Şi noroc la cei plugari!
Din bunici,din străbunici, Bună seara la fereastră
Am tras brazde pe aici Şi la casa dumneavoastră.
Şi aceste obiceiuri, Daţi-vă după perdele
Aşezate pe temeiuri, Şi-ascultaţi vorbele mele
Noi şi astăzi le păstrăm C-am venit să vă urăm,
Ş-am venit să vă urăm ! Un colac să căpătăm.
Ia mai îndemnaţi,măi!Hăi! Hăi! Ia mai mânaţi, măi! Hăi! Hăi!
Al doilea grup:
Vine tot cu gânduri bune. Nu cătaţi urât la mine,
Dacă până azi sau ieri Că eu nu fac rău la nime’!
Au fost lacrimi şi dureri, Sunt un biet băiat micuţ,
Anul vechi, bătu-l-ar vina, Fără haine şi desculţ !
El a fost toată pricina! Nu ştiu ce să mă mai fac!
Bătrâncios şi gârbovit, De vreţi, daţi-mi un colac!
Peste deal l-am fugărit! Dacă vreţi, daţi-mi şi bani,
Pentru aceea, v-aş ruga C-am trecut de patru ani!
Să-mi daţi şi mie ceva! Roată, roată şi iar roată,
Am şi sac pentru colaci, Hai cu toţi din gură-o dată! Hăi! Hăi!
Am şi pungă pentru franci.
Mai am şi opinci de fugă,
Când se-ntâmplă şi m-alungă!
Plug domol, cu boi plăvani,
Îndemnaţi, măi băietani! Hăi! Hăi!
Al treilea grup:
Cu tălăngi şi clopoţei Dară ni-i c-om însera
Şi cu glasuri îngheţate, Ş-avem încă multă cale,
Vă urăm de sănătate ! Şapte văi şi-o altă vale,
Busuioc mărunt ,rotat, Şapte dealuri şi-ncă-un deal
Soare nou a luminat! Şi-un râmnic cât-un ogheal,
Busuioc mirositor, Ca să spunem tuturor
Soare sfânt şi lucitor! Anul Nou cel iubitor,
Şi de-aceea, noi cu toţi Ca la toţi în prag să vie,
Şi nepoţi şi strănepoţi Anul Nou cu bucurie,
Vă urăm , vă tot urăm, Anul Nou cu sănătate
Cu vorbe vă bucurăm La oraşe şi la sate,
Ca s-aveţi noroc şi parte La bordeie şi palate!
La belşug şi sănătate! Noi la fiecare casă
Deie Dumnezeu s-aveţi Tragem brazdă sănătoasă,
Şi harbuji şi castraveţi Brazdă largă, brazdă lungă,
Şi secară şi bostani şi haldani! Un an întreg să ajungă!
Şi ovăz şi păpuşoi Zurgălăi şi clopoţei,
Şi viţei şi mânji şi oi, Ia strigaţi, măi, mititei! Hăi! Hăi!
Podul plin, cureaua plină
Şi-n ochi rază de lumină!
Zurgălăi şi clopoţei,
Ziceţi, voi, cei mititei! Hăi! Hăi!
Al patrulea grup:
Ştim că mult v-ar bucura, Suntem cu sumani de buci
Dar suntem mărunţăluşi Şi ne temem de bursuci.
Şi ne speriem de urşi! Pentru-o nucă şi-un covrig
Suntem tare mititei Toţi am ribigit de frig!
Pentr-un măr şi pentru-o pară
Toţi am ribigit pe-afară!
La anul când om veni,
Tot în astă mare zi,
Să vă găsim bucuroşi,
Ca din moşi şi din strămoşi!
Zurgălăi şi clopoţei,
Ia opriţi, măi, mititei! Aho, Ahooo !
Semănatul
Sorcovind, toţi copiii aruncă grâu şi secară către spectatori:
Bună dimineaţa, An Nou ! Ca merii,
Seamăn grâu şi cu secară, Ca perii,
Până-n seară În mijlocul primăverii,
Să răsară, Ca toamna cea bogată,
Până mâine să se coacă, De toate-ndestulată.
Pâine multă să se facă, La anul şi la mulţi ani !
Să fim cu toţii voioşi,
Să rămâneţi sănătoşi!
Serbarea se încheie cu cântecul- urare : „ La mulţi ani !” .
Astăzi se împlinesc 26 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova.
Pe 27 august 1991, în urma puciului eșuat de la Moscova organizat de un grup de demnitari comuniști radicali, Parlamentul de la Chișinău votează declarația de independență care prevedea, între altele, detașarea de Uniunea Sovietică, repunerea în drepturi a limbii române, condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov între URSS și Germania nazistă în urma căruia Basarabia a fost ocupată în 1940 de trupele sovietice.
Declarația a fost susținută inițial de către Marea Adunare Națională care a avut loc în centrul Chișinăului.
Poezia “Limba noastră”este cea mai frumoasă odă închinată limbii române.
Fără ea – se pierde neamul,
Nu e gură fără ea,
Dacă vrei căldură-n casă
Să nu uiţi de… limba ta!
”Limba noastră” – o 100 de ani de nemurire!
Alexei Mateevici-scriitor, poet, preot, s-a născut în Căinari,
S-a născut la 28 martie 1888, în
Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun.
Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e aşteptat cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Sigur te gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii. Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar mai mult decât atât, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani.
Bradul de Crăciun
Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu verde, chiar şi când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă!
Steluţa
Mulţi brazi de Crăciun au o steluţă în vârf. Se spune că stelele ne conduc spre locuri speciale, iar pe vremuri multe dintre constelaţii, de exemplu, Ursa Mare şi Ursa Mică erau venerate ca divinităţi. Evreii din vechime foloseau steaua în şase colţuri a lui David ca simbol religios, iar steaua de Crăciun în cinci colţuri ne aminteşte de steaua apărută deasupra Betleemului la naşterea Pruncului. În multe culturi, stelele sunt semne ale norocului şi ale realizării unor ţeluri măreţe.
Coroniţa de Crăciun
Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei originar din Europa, unde, de Crăciun, porţile se decorau cu ramuri veşnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste spirite ar aduce sănătate şi noroc. Oamenii încă îşi mai împodobesc casele cu coroniţe de brad şi de laur, ca mod de a-şi întâmpina prietenii şi rudele. Forma circulară a coroniţei simbolizează natura veşnică a dragostei.
Renii
Cine nu a auzit de simpaticii reni care trag sania Moşului? Ei sunt nouă la număr şi au nume amuzante: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen şi Rudolf. Povestea cunoscută a renului cu nasul roşu, Rudolf, cel care luminează drumul pentru sania plină cu daruri a lui Moş Crăciun, face ca aceste personaje să fie şi mai simpatice. Şi pentru că sunt animale specifice zonelor reci, renii se potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi de sărbători. În plus, ei poartă clopoţei care aduc veselie, anunţând celor care le aud clinchetul că au sosit cadourile.
Ciorăpeii de Crăciun
Obiceiul ciorapilor de Crăciun provine dintr-o legendă despre un nobil care şi-a risipit necugetat averea, lăsându-şi fetele fără zestre. Sfântul Nicolae a auzit despre această situaţie şi a venit pe ascuns la locuinţa fetelor. El a aruncat trei pungi cu monede de aur prin hornul casei, care au căzut în ciorapii fetelor, atârnaţi la uscat lângă şemineu.
În secolul al XVIII-lea, copiii din Olanda îşi lăsau saboţii lângă vatră, sperând că Sinterclass (Moş Crăciun) le va aduce daruri. Mai târziu, pantofiorii de lemn s-au transformat în şoseţele, iar Sinterclass a devenit, pentru englezi, Santa Claus. Astăzi, multă lume încă foloseşte ciorăpelul de Crăciun, în care pune mici daruri pentru copii şi cei dragi.
Vâscul
Se crede că vâscul a fost utilizat dintotdeauna pentru a sărbători sosirea iernii. Această plantă veşnic verde era folosită pentru decorarea locuinţei, se credea că posedă puteri tămăduitoare speciale, vindecând orice, de la infertilitatea femeilor până la otrăviri. Scandinavii vedeau vâscul ca pe o plantă a păcii şi a armoniei, asociindu-l cu Frigga, zeiţa dragostei. Obiceiul sărutului sub vâsc provine din credinţa că acest gest sub un lăstar al plantei aduce armonie şi înţelegere şi face ca să crească iubirea în cuplu.
Lumânările
Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui Iisus şi reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun în viaţă. Se crede că Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din bradul de Crăciun. Venind acasă într-o seară de decembrie întunecată, în apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de frumuseţea luminilor care străluceau printre ramurile unui brăduţ din faţa casei sale. Luther a împodobit apoi bradul de Crăciun din casa sa cu lumânări.
Colindele
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.
Ziua usilor deschise la un liceu privat din capitala: Mai multi parinti au venit impreuna cu micutii lor pentru a vedea cum este dotata scoala, dar si pentru a cunoaste profesorii – VIDEO
Biblioteca CEHTA 